Joviale: Copilăria mea, ca o întinsă și bucuroasă iarnă

marți, 20 noiembrie 2018

Copilăria mea, ca o întinsă și bucuroasă iarnă

nu există copilărie fara zăpadă , fără mâini înghețate și fără " mami mai stau, macar cinci minute ", sau fără sanie..
...ea, sania, era nelipsită și făcea parte din sufletul meu , era cum sa spun , cea care aducea iarna , și-mi dădeam viața pentru sania mea...
Îmi amintesc ce strânsoare de inimă aveam când îmi spuneau că a nins, și mă uitam sa vad zăpada...
Îmi gâlgâia bucuria in suflet așa de tare că ajungea în gâtlej cu sunet mare, ..tare am iubit iarna !
Nu știam cum să întreb și ce frica aveam in suflet , să pot merge #afară .., era magie .. ghețușurile , bulgării, omul de zăpadă , înghiontelile , strigătele , râsul , piciorele ude , și obrajii roșii ca merele ...
copilăria mea că o întinsă și bucuroasă iarnă ...
așa a fost la mine ...
la voi cum a fost ?

9 comentarii:

Oana20 noiembrie 2018 la 11:00
Iarna copilariei mele. Maini inghetate, nasucuri rosii, picioare bocna. Alergatul prin zapada imaculata cu Rex, el rrascolind zapada cu boticul si apoi aruncand cu ea in mine. Mirosul de mere coapte si caldura sobei. Stabunica mimirosind a primavara in plina iarna. Bunicii mei dragi, tata.... Amintiri, amintirile copilariei. Oameni de zăpadă cu ochii din carbuni cu nasul un morcov. Mi-e dor de iarna copilariei mele !
RăspundețiȘtergere
Răspunsuri
Oana20 noiembrie 2018 la 11:05
Iarna copilariei mele. Maini inghetate, nasucuri rosii, picioare bocna. Multa zapada, alergatul prin curte cu Rex, el cu boticul in zapada, eu langa el. Mirosul merelor coapte si caldura sobei. Strabunica mirosind a primavara in plina iarna. Omul stramb de zapada cu ochii din carbuni si nasul un morcov mare, cu matura la subrat. Cu bunicii dragi alaturi, cu tata... Ce dor imi este de iarna copilariei mele. Dar.. copilul din mine si le aminteste, le simte si le iubeste. Iarna mult iubita a copilariei.
RăspundețiȘtergere
Răspunsuri
Unknown21 noiembrie 2018 la 01:28
Iarna copilărie mele.Maini înghețate lipite câteva secunde de teracota fierbinte, picioarele înghețate(ude in șoșoni)ma dureau la caldura și ma făceau să îmi promit ca data viitoare voi intra mai repede in casă. Cu geamurile inghetate dimineata. Mama ( fie iertată) care îmi freca mainile, merele coapte, dovleacul copt. Cu măturatul zăpezii de pe trotuar si împrăștiatul cenușei (antiderapantă)
RăspundețiȘtergere
Răspunsuri
Unknown21 noiembrie 2018 la 13:58
Nu sunt foarte priceputa in ceea ce privește tehnologia, de aceea nu am reușit să îmi postez un nume. Asta este. O îmbrățișare din Timișoara,cu drag Geta
RăspundețiȘtergere
Răspunsuri

Adăugați un comentariu

Abonați-vă la: Postare comentarii (Atom)

Ce se întâmplă cu sufletul după ce părăsește trupul la moarte ? In ce stare se află el de atunci până la Judecata de Apoi ? Oare numeroasele cărți de astăzi despre viața de după moarte oferă răspunsuri reale la aceste întrebări sau sunt numai indicii privitoare la o realitate adesea înțeleasă greșit până și de cei care " se întorc din morți " ? Cartea de față înfățișează învățătura și experiența de 2000 de ani ale Bisericii Ortodoxe Răsăritene despre realitatea celeilalte lumi, contrastandu-le și comparându-le cu experiențele " de după moarte " de astăzi" , pe de o parte , iar , pe de alta, cu învățătura și experiența de veacuri ale ocultismului "

In zilele noastre, chiar de nu vor oamenii duhovnicesti sa se lege intre ei, ii va sili diavolul sa se lege. Diavolul, cu rautatea sa, face bine fara sa vrea: desparte oile de capre. Acum caprele s-au salbaticit si lovesc urat oile lui Hristos. Iar oile cauta pastor bun si turma numai de oi. Pentru ca asa cum a ajuns lumea, ea este numai pentru cei care traiesc in pacat. De aceea se vor desparti oamenii si se vor desparti oile de iezi. Cei care vor vrea sa traiasca viata duhovniceasca, incet-incet nu vor mai putea trai in lumea aceasta. Vor cauta sa afle pe cei asemenea lor, pe oamenii lui Dumnezeu, vor cauta duhovnic si se vor departa si mai mult de pacat. Astfel se vor desparti oile de capre si vor trai ca “o turma si un pastor“." Sfântul Paisie Aghioritul

" Aşa cum războinicii câştigă medalii şi distincţii atunci când arată în mod repetat că sunt viteji şi că au spirit de #sacrificiu, la fel şi noi, ca nişte luptători duhovniceşti, vom câştiga roadele strădaniilor noastre, după un război eroic, ce va dura mulţi ani. Cea mai sălbatică luptă va fi cea împotriva mândriei, cu toate formele şi manifestările ei – mânia, slava deşartă, răutatea, invidia... Atunci când le supunem pe acestea, câştigăm cea mai bună recompensă pe care am putea-o primi: pacea sufletului." Sfântul Macarie de la Optina