cugetări din noaptea Sfântului Vasile cel Mare și minunat

și vorba des întâlnită 'și a mai trecut un an '
Este bine dacă din anul ce a trecut am mai învățat ceva , sau cel mai indicat lucru, daca am schimbat câte ceva la persoana noastră.
La schimbare mă gândesc zilnic și duc sfatul acesteia la superlativ , deoarece este important sufletului meu trăitor in Hristos, iar aici nu cum ar trebui sa-L trăiesc pe Hristos, având in vedere de cum Îl trăiam odată, ci din perspectiva omului căzut care foarte greu se ridică.
Iar eu sunt un om căzut, secționat de cea mai perfidă ispită , sminteala.
Din vederea Sfântului Teofilact al Bulgariei , smiteala se naște doar dintr-un suflet bolnav, necunoscător de pocăință sau căzut din harul lui Dumnezeu.
El vorbește în cartea - Tâlcuire la Evanghelia după Ioan - despre Sfinții Apostoli și ne-sminteala lor sufletească sub Harul lui Dumnezeu, de curăția lor sufletească înveștmântată-n simplitate, naivitatea cea plăcută de Dumnezeire și smerenie.
O carte pe care o recomand cu tot sufletul .
Căci Sfântă Scriptură se citește sub binecuvântare, dar niciodată nu se interpretează după propria minte, ci după mintea cea luminată de Duhul Sfânt, al Sfinților Părinților noștri.
Atunci când te părăsește harul, sufletul se smintește foarte usor și-și arata propria grosolănie, iar când sunt greșeli duhovnicești, ele se plătesc cu adevărat .
Și ce poate fi mai groaznic decât să devi desfigurat de Harul dădător de viață și de frumosul absolut .
Si așa răutatea răzbate straturile odată acoperite de Har , foarte ușor acum, precum și celelalte surate , cum ar fi cârteala , nemulțumirea sufletească , judecata, răzvrătirea , invidia , dar cel mai mult nemulțumirea de sine și lipsa dorinței de a trai duhovnicește așa cum se cere de către Hristos .
Dar etapele sunt si se evidențiază cel mai mult după fiecare Sfântă Spovedanie.
Ele arată un fel de mișcare a omului înspre Dumnezeu , la unii mai repede, la alții mai încet sau în cel mai neindicat caz, din păcate la cei mulți, foarte încet.
Cea mai mare pagubă pe care o lasă sminteala este neîncrederea. Neîncrederea în oameni , in duhovnic, in Biserică iar în cazul cel mai rău , Doamne ferește de așa ceva , in Sfinții Părinți și în Dumnezeu.
Deci până la urmă dracul știe să-și facă treaba, cu ingaduintă de Sus ce-i drept , dar desigur într-o clipită se pot nărui multe.
Deci în încheiere , ce dorințe am pentru 2019 ?!
In primul rând sănătate pentru mine și familia mea, și sub dorința reîntregirii duhovnicești , din nou, o Rusie, un Israel și o Georgie, așa, ca un apogeu al greului rămas în urmă, si al unui viitor încă plin de încercări neprevăzute dar mântuitoare.
Iar fericire !?
Nu cred că mi-o doresc, nicidecum pe cea stridentă, afisăta la un colt de pagină, plină de superioritate și zâmbete false.
Fericirea mea cea frumoasa numai în Hristos, este singura mea fericire autentică și lucrătoare, născătoare de bucurii adevărate alaturi de binecuvântată mea familie și de cei oameni, #puținii, numarati pe degete, care au rămas, statornici, jertfelnici si iubitori  de simplitate in jurul sufletelor noastre .
Și iată s-au liniștit toate , de Sfântul Vasile cel Mare și minunat !
Noapte bună !