Iar una dintre ele, este Taina Sfântului Maslu.
Fiecare cu rolul ei, dar toate pentru om, pentru mântuirea lui.
În Timișoara unde mergeam eu, se făcea Taina Sfântului Maslu miercurea și vinerea, și înainte de interzicerea Moliftelor Sfântului Vasile cel Mare , se făceau și Molitfele. Era cum să spun, un mod de viață , Biserica cu slujbele ei sunt un mod de viață, unica viața intru Hristos .
Din păcate modernismul zilelor noastre a născut un creștinism fals, slujitor și lui Dumnezeu și lui mamona, adică lumii, care atacă cu ferocitate acest mod simplu de viețuire ascultătoare, sub mana duhovnicului .
Dar cine îl trăiește cu toată inima, fără alte adaosuri lumești și compromisuri, ajunge să parcurgă singurul drum spre mântuire, cel al pocăinței și al plângerii păcatelor.
De aceea viața omului plângător în Hristos cu căderile-i adesea smintitoare si ridicarile pline de dumnezeire, este Taină.
Iar cine intră peste acestea, cu îndreptatire vicleană, smintindu-se, păcat mare a săvârșit.
Din scrierile Sfinților se cunoaște faptul că nu căderea este atât de 'vinovată' in fata lui Dumnezeu cât faptul ne-ridicarii din ea.
Căci de multe ori căderea este îngăduită pentru un mai profund trăi duhovnicesc și o mai multă înțelepciune in lupta dura împotriva păcatului, atât de adâncit în om.
Dar Slavă lui Dumnezeu pentru toate , si pentru căderi, dar mai ales pentru Mâna întinsă, mereu să ridice omul păcătos , iar și iar și iar, numai să-l mântuiască.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu