cugetări din noaptea Sfântului Vasile cel Mare și minunat

și vorba des întâlnită 'și a mai trecut un an '
Este bine dacă din anul ce a trecut am mai învățat ceva , sau cel mai indicat lucru, daca am schimbat câte ceva la persoana noastră.
La schimbare mă gândesc zilnic și duc sfatul acesteia la superlativ , deoarece este important sufletului meu trăitor in Hristos, iar aici nu cum ar trebui sa-L trăiesc pe Hristos, având in vedere de cum Îl trăiam odată, ci din perspectiva omului căzut care foarte greu se ridică.
Iar eu sunt un om căzut, secționat de cea mai perfidă ispită , sminteala.
Din vederea Sfântului Teofilact al Bulgariei , smiteala se naște doar dintr-un suflet bolnav, necunoscător de pocăință sau căzut din harul lui Dumnezeu.
El vorbește în cartea - Tâlcuire la Evanghelia după Ioan - despre Sfinții Apostoli și ne-sminteala lor sufletească sub Harul lui Dumnezeu, de curăția lor sufletească înveștmântată-n simplitate, naivitatea cea plăcută de Dumnezeire și smerenie.
O carte pe care o recomand cu tot sufletul .
Căci Sfântă Scriptură se citește sub binecuvântare, dar niciodată nu se interpretează după propria minte, ci după mintea cea luminată de Duhul Sfânt, al Sfinților Părinților noștri.
Atunci când te părăsește harul, sufletul se smintește foarte usor și-și arata propria grosolănie, iar când sunt greșeli duhovnicești, ele se plătesc cu adevărat .
Și ce poate fi mai groaznic decât să devi desfigurat de Harul dădător de viață și de frumosul absolut .
Si așa răutatea răzbate straturile odată acoperite de Har , foarte ușor acum, precum și celelalte surate , cum ar fi cârteala , nemulțumirea sufletească , judecata, răzvrătirea , invidia , dar cel mai mult nemulțumirea de sine și lipsa dorinței de a trai duhovnicește așa cum se cere de către Hristos .
Dar etapele sunt si se evidențiază cel mai mult după fiecare Sfântă Spovedanie.
Ele arată un fel de mișcare a omului înspre Dumnezeu , la unii mai repede, la alții mai încet sau în cel mai neindicat caz, din păcate la cei mulți, foarte încet.
Cea mai mare pagubă pe care o lasă sminteala este neîncrederea. Neîncrederea în oameni , in duhovnic, in Biserică iar în cazul cel mai rău , Doamne ferește de așa ceva , in Sfinții Părinți și în Dumnezeu.
Deci până la urmă dracul știe să-și facă treaba, cu ingaduintă de Sus ce-i drept , dar desigur într-o clipită se pot nărui multe.
Deci în încheiere , ce dorințe am pentru 2019 ?!
In primul rând sănătate pentru mine și familia mea, și sub dorința reîntregirii duhovnicești , din nou, o Rusie, un Israel și o Georgie, așa, ca un apogeu al greului rămas în urmă, si al unui viitor încă plin de încercări neprevăzute dar mântuitoare.
Iar fericire !?
Nu cred că mi-o doresc, nicidecum pe cea stridentă, afisăta la un colt de pagină, plină de superioritate și zâmbete false.
Fericirea mea cea frumoasa numai în Hristos, este singura mea fericire autentică și lucrătoare, născătoare de bucurii adevărate alaturi de binecuvântată mea familie și de cei oameni, #puținii, numarati pe degete, care au rămas, statornici, jertfelnici si iubitori  de simplitate in jurul sufletelor noastre .
Și iată s-au liniștit toate , de Sfântul Vasile cel Mare și minunat !
Noapte bună !

bradul Nașterii Domnului

la noi in familie , tata era un militant înrăit pentru bradul argintiu , viu,  adus din pădure și în fiecare an alegea unul  deosebit.
Se zbătea mult ca bradul sa fie și înalt și des și argintiu și bine proporționat, să le aibă pe toate, cum s-ar spune, și îl ajuta Dumnezeu.
Nașterea Mântuitorului era la noi in casă o sărbătoare extrem de importanta , așa cum este ea de altfel, de aceea toate trebuiau să fie gata la timp și bine rânduite .
Printre care si bradul.
Se aducea pomul de Crăciun de dimineață și seara in Ajun se începea împodobitul.
Pentru mine și nu numai , pentru noi toți, era o perioada cu multe emoții și bucurii , mai ales că mama , Dumnezeu să o ierte, insista mai mult să daruim decat sa primim , dar in prima zi de Crăciun se găseau pentru fiecare, câte un cadou sub brad .
 Mie îmi plăcea mult împodobitul. Erau globurile , beteala, nucile învelite în staniol colorat , ghemotoacele de hârtie colorate cu carioca , bomboanele pentru pom , steluțele confecționate din carton și lipite cu staniol argintiu , și luminițele care stăteau aprinse până de Sfântul Ioan in ianuarie.
Dar finalul era unic . De fiecare data . Momentul când se atingeau luminile din casă și rămânea doar bradul proaspăt împodobit cu propria-i lumină .
Și se lăsa liniștea.
Până la urmă acesta este Crăciunul, unul de liniște și taină , și de bucurie, momentul Nașterii Domnului .
Și întinsa binecuvântare, peste toți și toate , dăruită din marea dragoste a lui Dumnezeu pentru noi, oamenii !
Hristos se naște , slaviti-L !
Sarbatori cu bucurii oameni buni , cu multe bucurii !

Asma al Assad , model de om încercat

mă uimesc ce modele de oameni își iau oamenii !
Cu adevărat exemplele acestea de oameni adevărați se împuținează pe zi ce trece, dar ei încă mai sunt și nu sunt degeaba.
Femeile in general, nu toate binențeles, aderă la un exemplu de viața, în funcție de modă și de look.
A devenit o adevărată obsesie moda și felul cum arati.
Pe primul loc sunt acestea, restul cum ar fi modestia, cumintenia, simplitatea, dumnezeirea, chiar Maica Domnului, sunt pe locul întâi dar în minte, nu in fapte.
Like-urile fragmentelor ce înaintează virtuți curg șiroi căci ne place până la nebunie identificarea cu acestea, dar in fapte, adevărurile sunt altele. "Într-adevăr" Victoria Beckham dă clasă tuturor enumeratelor de mai sus și este "exemplul de aur" al femeilor care știu cu adevărat ce este moda.
Iar după Victoria, lista continua, modele sunt nenumărate , este nevoie doar de trei palmieri și o anorexie a minții dezbrăcată de tot ceea ce a lăsat Dumnezeu, ca daruri, pentru noi oamenii.

Foto : Asma al Assad, in lupta cu cancerul. Model de feminitate, simplitate, curaj, frumusețe, noblețe sufletească și om.
Model de om incercat !

My quiet corner

îmi amintesc din copilărie, momentele când mama mea se retrăgea in colțul ei de liniste și citea.
Se așternea tăcerea și îți venea să vorbești în șoaptă, ca în biserică.
La noi in casă exista un colț al linistii și era preferatul mamei mele ca și cărțile de altfel.
Încă de mică mi-a plăcut acest colț din casă, uneori mai mult decât celelalte locuri care erau menite pentru joacă.
Atracția era magică fața de acel loc, si de multe ori o copiam pe mama asezându-mă și eu în fotoliul ei cu una din cărțile ei în mână.
Uitându-ma la fetiță mea acum și la mine, când eram puțin mai mare ca ea, văd cât de mult copiază copii obiceiurile părinților și ce impact profund au asupra sufletului lor.
Acest colț de liniște îl am și eu acum.
Este unul deosebit, unde lumina este blândă și moale ca ceara, unde cărțile prefetate prind viată in inima mea, și unde mireasma de tămâie acoperă aceste momente tăcute, atât de prețioase sufletului meu.
Voi aveți un colț de liniște în casă, al vostru, al sufletului vostru ?

Căderea, partea unei vieți de Taină

adânci și de necuprins sunt Tainele Bisericii .
Iar una dintre ele, este Taina Sfântului Maslu.
Fiecare cu rolul ei, dar toate pentru om, pentru mântuirea lui.
În Timișoara unde mergeam eu, se făcea Taina Sfântului Maslu miercurea și vinerea, și înainte de interzicerea Moliftelor Sfântului Vasile cel Mare , se făceau și Molitfele. Era cum să spun, un mod de viață , Biserica cu slujbele ei sunt un mod de viață, unica viața intru Hristos .
Din păcate modernismul zilelor noastre a născut un creștinism fals,  slujitor și lui Dumnezeu și lui mamona, adică lumii, care atacă cu ferocitate acest mod simplu de viețuire ascultătoare, sub mana duhovnicului .
Dar cine îl trăiește cu toată inima, fără alte adaosuri lumești și compromisuri, ajunge să parcurgă singurul drum spre mântuire, cel al pocăinței și al plângerii păcatelor.
De aceea viața omului plângător în Hristos cu căderile-i adesea smintitoare si ridicarile pline de dumnezeire, este Taină.
Iar cine intră peste acestea, cu îndreptatire vicleană, smintindu-se, păcat mare a săvârșit.
Din scrierile Sfinților se cunoaște faptul că nu căderea este atât de 'vinovată' in fata lui Dumnezeu cât faptul ne-ridicarii din ea.
Căci de multe ori căderea este îngăduită pentru un mai profund trăi duhovnicesc și o mai multă înțelepciune in lupta dura împotriva  păcatului, atât de adâncit în om.
Dar Slavă lui Dumnezeu pentru toate ,  si pentru căderi, dar mai ales pentru Mâna întinsă, mereu să ridice omul păcătos , iar și iar și iar, numai să-l mântuiască.

Cerutti și sărăcia de Sfântul Nicolae !

din anii trecuți imi revine o amintire din preajma praznicului Sfântului Nicolae, asa cum s-a ingaduit atunci, cam prin 2009, să nu am ce să mănânc.
Rămăsesem pe lângă  un serviciu bun, într-un moment cu destule datorii bancare, privind spre un șomaj negru și strident, din care mă puteam hrăni,după ce-mi achitam dările lunare, cu o pâine, puțin muștar și câțiva cartofi fierți .
Sărăcia de multe ori este privita ca fiind ceva greu de dus, căci fără perspective, drumurile omului nu duc niciunde.
Dar nu și când Îl ai pe Hristos.
Te mulțumești atunci si cu o camera sărăcăcioasă și un colt strâmt, că să trăiești adevărată bucurie că nu ești singur, chiar daca din zisele prietenii lumesti nu mai rămăsese niciuna.
În schimbul a toate acestea, îmi propusem totusi să scriu pe blog o minunea a sfântului, când mă sună o prietenă, acum mulțumesc lui Dumnezeu face parte din familie, că are pomana pentru adormiții ei și ar vrea să îmi dea și mie ceva.
Am petrecut restul zilelor de praznic cu mai multă mâncare decât puteam eu să mănânc, căci îmi aduse un portbagaj plin spre slava lui Dumnezeu, Care mi-a fost atunci alături mai mult decât oricând și Căruia nu am cum să mulțumesc pentru oamenii deosebiți care s-au adunat în jurul meu începând cu acel moment.
Acum parfumul zilelor de astăzi este cu mai multă îndestulare și mireasmă lumească și tare mi-e dor, da, de sărăciile trăite atunci, căci bine mi-a fost săracă cu Hristos decât îndestulată și fără prezența Lui intensa pe care am trăit-o atunci.

" Sărăcia cu Hristos este plină de bogăție și nu lasă sechele. Sufletul nu simte sa se refugieze în nimic decât în Dumnezeu, pe care Îl trăiește la maxima intensitate aducând roadele cele bine-plăcute lui Dumnezeu." ( 2010 cugetări dintr-o cameră închisă )

1 Decembrie 2018

nu știu decât, că, au mai rămas putini români autentici și trăitori, cu iubire de Hristos și de Maica Domnului, de Una Sfânta Soborniceasca si Apostolească Biserică și de Neam !
La multi ani acelora, care ca și bunicul meu, Dumnezeu să îl ierte, mai au duh de jertfă pentru Dumnezeu și aceasta țară, Romania !

Happy Winter

cea mai cea "problemă" a femeilor de astăzi este a kilogramelor.
Oriunde mergi, in orice parte întorci capul, te lovesti obsedant de imagini care se străduiesc a fi slabe.
Orice numai să fi slabă și ești în trend.
A devenit o adevărată obsesie să arati ca Victoria Beckham, femeia la superlativ.
Marginalizarea femeilor grăsuțe sau bine făcute se face si in funcție de brand-urile hainelor pe care le poartă.
Dacă ești plinuță, dar cu Fendi la cataramă, inseamnă că ai bani, ești importantă și mai închidem ochii, dar grăsuță și săracă, Doamne ferește, să ne stricăm imaginea de lume bună.
Cam așa stau mentalitățile zilelor noastre în raport cu femeia simplă și fără dichis.
Dar în cercul oamenilor duhovnicești, aceste aspecte sunt neimportante, cum la fel au fost și pentru Hristos.
Sfinții au arătat în scrierile lor că omul predispus să se analizeze permanent comparându-se cu ceilalți sau să copieze, este un om complexat, cu un procentaj mai mare de invidie in suflet decât cei care oricum ar fi, grași, slabi sunt mulțumiți și se simt bine in pielea lor.
Dar încheierea este de fapt una bucuroasă și fără complexe la fel ca imaginea postată.
De aici și Happy Winter tuturor femeilor care se simt ca acasă in pielea lor, indiferent de kilograme !

Copilăria mea, ca o întinsă și bucuroasă iarnă

 nu există copilărie fara zăpadă , fără mâini înghețate și fără " mami mai stau, macar cinci minute ", sau fără sanie..
...ea,  sania, era nelipsită și făcea parte din sufletul meu , era cum sa spun , cea care aducea iarna , și-mi dădeam viața pentru sania mea...
Îmi amintesc ce strânsoare de inimă aveam când îmi spuneau că a nins, și mă uitam sa vad zăpada...
Îmi gâlgâia bucuria in suflet așa de tare că ajungea în gâtlej cu sunet mare, ..tare am iubit iarna !
Nu știam cum să întreb și ce frica aveam in suflet , să pot merge #afară .., era magie .. ghețușurile , bulgării, omul de zăpadă , înghiontelile , strigătele , râsul , piciorele ude , și obrajii roșii ca merele ...
copilăria mea că o întinsă și bucuroasă iarnă ...
așa a fost la mine ...
la voi cum a fost ?

Minunea Sfintei Xenia de Sankt-Petersburg

Am sa va povestesc o întâmplare din viața mea referitor la această mare sfântă, Sfânta Xenia de Sankt-Petersburg ,căci vremurile sunt de mărturisire pentru Hristos și întru Hristos,cu bucurie.
Când am creat blogul, Aer duhovnicesc, nu știam aproape nimic despre ce voi scrie acolo, pe parcurs au venit toate, in afara de un singur lucru pe care îl știam cu certitudine, că era să îl închin Sfinților și lui Dumnezeu, pentru mama mea care murise când eram mică.
Și așa am transcris literă cu literă, pagini întregi din Viețile Sfinților și învățăturile lor, pentru oameni.
Unul dintre capitole l-am închinat și Sfintei Xenia, deoarece îmi crescuse mult evlavia la această sfântă,căci îmi ajutase Dumnezeu să merg la sfintele ei moaște in Rusia de mai multe ori.
Așa am scris o minune a ei povestita într-o revistă de maica Siluana Vlad.
A avut mare impact la oameni, unii întrebându-mă daca am fost la ea și chiar cerându-mi ulei sfințit de la sfintele moaște.
Întâmplarea face să mă contacteze cu mare disperare o doamna din Pitești a cărei mama
era diagnosticata cu cancer în ultimă fază.
I-am trimis ulei cât am putut de repede, cu sfatul să citească cat mai multi din familie acatistul sfintei câte zile le va spune duhovnicul.
Lunile au trecut, vreo trei mai exact când mă trezesc cu un telefon de la doamna din Pitești.
Spre rușinea mea și putina mea credință, am crezut că mă sună sa-mi spună despre moartea mamei ei. Dar nu a fost așa !
Mare este Dumnezeu întru Sfinții lui !
Mama ei a reușit să citească și ea acatistul ungându-se pe locurile bolnave cu uleiul sfintei.
Mergând la medic, acesta a rămas șocat căci tot cancerul femeii dispăruse fara urma,și nu-si putea crede ochilor, in urma noilor investigații care după sfatul lui cumva nu-și mai aveau sensul.
Doamna din Pitești radia la telefon de bucurie și atunci mi-a și povestit prin ce mare minune a dat de blogul meu și prin ce lucrare minunată ne-a unit Dumnezeu, ea din Pitești, și eu din Timișoara.
M-a marcat această întâmplare din care sunt multe învățăminte de luat și o recomand cu căldură pe această mare Sfantă ; Sfânta Xenia, pentru orice, oricând, cu credinta!

Familia traditională românească

Tensiunile dintre părinți și copii, neînțelegerile dintre soți și rata crescută a divorțurilor sunt probleme îngrijorătoare care afectează tot mai multe familii în ziua de azi. Puține mai sunt casele în care domnește pacea și buna înțelegere. În trecut, familiile erau fondate pe temelia credinței și a dragostei autentice. Astăzi, remarcăm cu tristețe împuținarea iubirii și creșterea egoismului și a orgoliilor. 

Părintele Ilarion Argatu vorbește despre faptul că familia tradițională era trainică și unită pentru că soții erau credincioși și își creșteau copii în frica lui Dumnezeu. 
„Pe vremuri, oamenii erau credincioși, trăiau conducându-și viața după poruncile lui Dumnezeu”. 
Un liant important al familiei este de asemenea ascultarea. 
Rolurile erau bine definite și fiecare și-l împlinea pe al său cu naturalețe, fără să își dorească altceva. „La Dumnezeu, cea mai prețuită este ascultarea, așa că în familie, fiii ascultau de părinți și nu treceau peste cuvântul lor. 
Soția asculta de soț, îl respecta și împlinea cuvântul lui. Tinerii ascultau de cei bătrâni și îi ajutau la nevoie”. 
Reușita unei familii constă mai ales în ascultarea de Dumnezeu și viețuirea după poruncile Lui. 
„Soțul avea grijă de familia sa cu teamă de Dumnezeu, știind că va da răspuns înaintea lui Dumnezeu de sufletele pe care le-a avut în grijă în viața pământească”.
 În familiile în care există rugăciune, există și unire, și înțelegere, și dragoste și binecuvântare.
 Căci toate acestea vin de la Dumnezeu. „Fiindcă respectau cele dumnezeiești, aveau pacea și dragostea recomandată de Dumnezeu, care știe să se sacrifice pentru binele aproapelui, care dăruiește. 
Nu dragostea cea din lume, care tot timpul pretinde, cere și cu nimic nu se mulțumește”. 
Și continuă Părintele Argatu să descrie valorile și obiceiurile sănătoase ale familiei autentice, care se bucură de toată binecuvântarea lui Dumnezeu.
 „La masă, ca un adevărat șef de familie, soțul spunea rugăciunea (Tatăl nostru) și binecuvânta masa”.
Astazi putini Astăzi, puțini sunt cei care se mai adună să stea împreună la masă, iar familiile sunt din ce în ce mai sărace în copii. 
„Pe atunci oamenii nu-și omorau pruncii cu avorturile, așa că în jurul mesei se aflau mulți copii, se găseau ginerii cu nurorile și nepoții. Masa nu era pustie. El (bărbatul) veghea ca toți din casă să trăiască în spiritul dragostei de Dumnezeu, și toți din casă îi respectau cuvântul și îl împlineau”. 
Înainte vreme, toți ai casei mergeau la Biserică și participau la Sfânta și Dumnezeiasca Liturghie.
Exista obiceiul frumos ca înainte de a merge la Biserică să-și ceară iertare unul de la altul, pentru supărările din timpul săptămânii. 
Pe vremuri erau și familii care nu respectau cuvântul lui Dumnezeu, iar acestea aveau parte de multă suferință, ca și astăzi. „Acum, în zilele noastre, nimeni nu mai vrea să facă ascultare. Și dezordinea aceasta ei o numesc emancipare”. 
Toți cei care au nesocotit poruncile Domnului – începând de la Lucifer și Adam, au pierdut dragostea, bucuria, pacea și Raiul.
 „Încălcând poruncile drepte date de Dumnezeu, aducem iadul în viața noastră. 
Adică soția face ce vrea, copiii nu ascultă de părinți și nu-i respectă, tinerii nu-i venerează pe cei bătrâni, nimeni nu mai ascultă de Dumnezeu. 
Toate acestea nu pot aduce pace într-o familie și în societate”. Sfântul Apostol Pavel le îndeamnă pe femei să se supună bărbaților lor, iar bărbaților le spune să iubească pe femeile lor și să nu fie aspri cu ele. 
Copiilor le cere ascultarea de părinți întru toate, ca un lucru care este bine-plăcut Domnului. „Deci poruncile lui Dumnezeu trebuiesc împlinite în toate momentele și în toate locurile vieții noastre, la serviciu, pe stradă, în familie”.

Dragostea

din toate scrierile Sfinților Părinți, daca le citesti , ramâi cu un singur lucru , #dragostea . Daca nu ai dragoste ( și aici mă refer la cea de aproapele ) , pur și simplu nu ai nimic.
Ești gol !
Poți să fii interesant, să știi să vorbești, sa mergi la biserica , sa ai părinte , sa mergi in pelerinaje , sa fii frumos , charismatic, vesel , glumeț , sa ai mașina , restaurant, gradină, pisică sau cătel, casă la munte, sau chiar sărac să fii, s.a.m.d....dar dacă îți lipsește inima răbdătoare și jertfelnică, ...nu ai nimic , ești praf in vânt !
Mă uitam la dragostea unui părinte fata de un copil, cum este ea , adică ce caracteristici are , si cum se manifestă..
Este răbdătoare , jertfelnică , bucuroasă, grijulie, protectoare, plină de bunătate, de afecțiune , acoperitoare de greșeli , lină, plină de pace , echilibrată, blăndă, nerăsplătitoare de rău, veșnică , dar mai ales plină de lacrimi și rugăciuni, atunci când duci copilul , înaintea Celui PreaÎnalt. Și ceri milă !
Cam așa , în mare spus, au Sfinții inima, fata de oameni , egal în aceeași măsură fata de toți, fără schimbări , sau nestatornicie.
În societatea de azi , răbdarea neputințelor celor din jur , tăcerea în privința defectelor și a greșelilor , afecțiunea fata de oamenii urâți, căzuți, și chiar răi , te propulsează in a fi un prost cu acte, in ochii ei. 
Daca nu bârfești , nu judeci, nu faci rău după ce ai primit rău, nu îl mesteci pe cel de lângă tine , la o clătită, devii marginalizat cu o eticheta de om care se vrea virtuos și în cel mai frumos caz , ești luat în răs la propriu.
Toate acestea binențeles nu sunt noi. Sunt comportamente vechi , moștenite din tată în fiu, dar azi cu un mai puțin Dumnezeu în suflete. 
Deci până la urmă dragostea se dobăndeste, ideea e dacă se vrea sau nu ! 
Din păcate , foarte puțini vor acest lucru , și ascultă și se lupta, și se ridică și iar se luptă.
Foarte puțini ! 
Cred că toți atătia vor și avea parte de Dumnezeu , Care le va dărui lor , acestei turme mici, Împărăția Cercurilor.

Mersul vietii contemporane

mersul vieții contemporane, individualistă , și flămândă de apariții umane , născătoare de egoism și fericire deșartă .. trecerea umanității pe langă Dumnezeu, mereu absorbita de otrăvitorul "eu"...de aici urcușul rapid spre deznădejde.
Iar urcușul rapid spre deznădejde , in majoritatea situațiilor dezvoltă un psihic problematic.
Starea de apatie, de deznădejde , mai degrabă, care se naște din realitatea că un om este vrednic de iad și dacă nu face ce trebuie nu se poate mântui , arata o tulburare mentală nefirească , un psihic bolnav. De ce ?
Pentru că nu a fost cunoscută pocăința.
Doar un psihic sănătos spune Sfântul Sofronie Saharov poate să țină mintea în iad și să nu deznădăjduiască.
Cum se poate să trăiești iadul realității că acolo vei ajunge și să fii încrezător cu toată ființa că nu te va lăsa Dumnezeu ?!
Se poate datorită pocăintei !
Ea este darul cel de mare preț care se dă oricui cere și vrea schimbarea vieții lumesti intr-una duhovniceasca.
Căci bucurie mare se face in Cer pentru un singur păcătos care se întoarce...

Pentru mine adevărata frumusețe este aceasta...
În autenticitatea ei se regăsesc simplitatea, decența, curăția si înțelepciunea.