1 Decembrie 2018

nu știu decât, că, au mai rămas putini români autentici și trăitori, cu iubire de Hristos și de Maica Domnului, de Una Sfânta Soborniceasca si Apostolească Biserică și de Neam !
La multi ani acelora, care ca și bunicul meu, Dumnezeu să îl ierte, mai au duh de jertfă pentru Dumnezeu și aceasta țară, Romania !

Happy Winter

cea mai cea "problemă" a femeilor de astăzi este a kilogramelor.
Oriunde mergi, in orice parte întorci capul, te lovesti obsedant de imagini care se străduiesc a fi slabe.
Orice numai să fi slabă și ești în trend.
A devenit o adevărată obsesie să arati ca Victoria Beckham, femeia la superlativ.
Marginalizarea femeilor grăsuțe sau bine făcute se face si in funcție de brand-urile hainelor pe care le poartă.
Dacă ești plinuță, dar cu Fendi la cataramă, inseamnă că ai bani, ești importantă și mai închidem ochii, dar grăsuță și săracă, Doamne ferește, să ne stricăm imaginea de lume bună.
Cam așa stau mentalitățile zilelor noastre în raport cu femeia simplă și fără dichis.
Dar în cercul oamenilor duhovnicești, aceste aspecte sunt neimportante, cum la fel au fost și pentru Hristos.
Sfinții au arătat în scrierile lor că omul predispus să se analizeze permanent comparându-se cu ceilalți sau să copieze, este un om complexat, cu un procentaj mai mare de invidie in suflet decât cei care oricum ar fi, grași, slabi sunt mulțumiți și se simt bine in pielea lor.
Dar încheierea este de fapt una bucuroasă și fără complexe la fel ca imaginea postată.
De aici și Happy Winter tuturor femeilor care se simt ca acasă in pielea lor, indiferent de kilograme !

Copilăria mea, ca o întinsă și bucuroasă iarnă

 nu există copilărie fara zăpadă , fără mâini înghețate și fără " mami mai stau, macar cinci minute ", sau fără sanie..
...ea,  sania, era nelipsită și făcea parte din sufletul meu , era cum sa spun , cea care aducea iarna , și-mi dădeam viața pentru sania mea...
Îmi amintesc ce strânsoare de inimă aveam când îmi spuneau că a nins, și mă uitam sa vad zăpada...
Îmi gâlgâia bucuria in suflet așa de tare că ajungea în gâtlej cu sunet mare, ..tare am iubit iarna !
Nu știam cum să întreb și ce frica aveam in suflet , să pot merge #afară .., era magie .. ghețușurile , bulgării, omul de zăpadă , înghiontelile , strigătele , râsul , piciorele ude , și obrajii roșii ca merele ...
copilăria mea că o întinsă și bucuroasă iarnă ...
așa a fost la mine ...
la voi cum a fost ?

Minunea Sfintei Xenia de Sankt-Petersburg

Am sa va povestesc o întâmplare din viața mea referitor la această mare sfântă, Sfânta Xenia de Sankt-Petersburg ,căci vremurile sunt de mărturisire pentru Hristos și întru Hristos,cu bucurie.
Când am creat blogul, Aer duhovnicesc, nu știam aproape nimic despre ce voi scrie acolo, pe parcurs au venit toate, in afara de un singur lucru pe care îl știam cu certitudine, că era să îl închin Sfinților și lui Dumnezeu, pentru mama mea care murise când eram mică.
Și așa am transcris literă cu literă, pagini întregi din Viețile Sfinților și învățăturile lor, pentru oameni.
Unul dintre capitole l-am închinat și Sfintei Xenia, deoarece îmi crescuse mult evlavia la această sfântă,căci îmi ajutase Dumnezeu să merg la sfintele ei moaște in Rusia de mai multe ori.
Așa am scris o minune a ei povestita într-o revistă de maica Siluana Vlad.
A avut mare impact la oameni, unii întrebându-mă daca am fost la ea și chiar cerându-mi ulei sfințit de la sfintele moaște.
Întâmplarea face să mă contacteze cu mare disperare o doamna din Pitești a cărei mama
era diagnosticata cu cancer în ultimă fază.
I-am trimis ulei cât am putut de repede, cu sfatul să citească cat mai multi din familie acatistul sfintei câte zile le va spune duhovnicul.
Lunile au trecut, vreo trei mai exact când mă trezesc cu un telefon de la doamna din Pitești.
Spre rușinea mea și putina mea credință, am crezut că mă sună sa-mi spună despre moartea mamei ei. Dar nu a fost așa !
Mare este Dumnezeu întru Sfinții lui !
Mama ei a reușit să citească și ea acatistul ungându-se pe locurile bolnave cu uleiul sfintei.
Mergând la medic, acesta a rămas șocat căci tot cancerul femeii dispăruse fara urma,și nu-si putea crede ochilor, in urma noilor investigații care după sfatul lui cumva nu-și mai aveau sensul.
Doamna din Pitești radia la telefon de bucurie și atunci mi-a și povestit prin ce mare minune a dat de blogul meu și prin ce lucrare minunată ne-a unit Dumnezeu, ea din Pitești, și eu din Timișoara.
M-a marcat această întâmplare din care sunt multe învățăminte de luat și o recomand cu căldură pe această mare Sfantă ; Sfânta Xenia, pentru orice, oricând, cu credinta!

Familia traditională românească

Tensiunile dintre părinți și copii, neînțelegerile dintre soți și rata crescută a divorțurilor sunt probleme îngrijorătoare care afectează tot mai multe familii în ziua de azi. Puține mai sunt casele în care domnește pacea și buna înțelegere. În trecut, familiile erau fondate pe temelia credinței și a dragostei autentice. Astăzi, remarcăm cu tristețe împuținarea iubirii și creșterea egoismului și a orgoliilor. 

Părintele Ilarion Argatu vorbește despre faptul că familia tradițională era trainică și unită pentru că soții erau credincioși și își creșteau copii în frica lui Dumnezeu. 
„Pe vremuri, oamenii erau credincioși, trăiau conducându-și viața după poruncile lui Dumnezeu”. 
Un liant important al familiei este de asemenea ascultarea. 
Rolurile erau bine definite și fiecare și-l împlinea pe al său cu naturalețe, fără să își dorească altceva. „La Dumnezeu, cea mai prețuită este ascultarea, așa că în familie, fiii ascultau de părinți și nu treceau peste cuvântul lor. 
Soția asculta de soț, îl respecta și împlinea cuvântul lui. Tinerii ascultau de cei bătrâni și îi ajutau la nevoie”. 
Reușita unei familii constă mai ales în ascultarea de Dumnezeu și viețuirea după poruncile Lui. 
„Soțul avea grijă de familia sa cu teamă de Dumnezeu, știind că va da răspuns înaintea lui Dumnezeu de sufletele pe care le-a avut în grijă în viața pământească”.
 În familiile în care există rugăciune, există și unire, și înțelegere, și dragoste și binecuvântare.
 Căci toate acestea vin de la Dumnezeu. „Fiindcă respectau cele dumnezeiești, aveau pacea și dragostea recomandată de Dumnezeu, care știe să se sacrifice pentru binele aproapelui, care dăruiește. 
Nu dragostea cea din lume, care tot timpul pretinde, cere și cu nimic nu se mulțumește”. 
Și continuă Părintele Argatu să descrie valorile și obiceiurile sănătoase ale familiei autentice, care se bucură de toată binecuvântarea lui Dumnezeu.
 „La masă, ca un adevărat șef de familie, soțul spunea rugăciunea (Tatăl nostru) și binecuvânta masa”.
Astazi putini Astăzi, puțini sunt cei care se mai adună să stea împreună la masă, iar familiile sunt din ce în ce mai sărace în copii. 
„Pe atunci oamenii nu-și omorau pruncii cu avorturile, așa că în jurul mesei se aflau mulți copii, se găseau ginerii cu nurorile și nepoții. Masa nu era pustie. El (bărbatul) veghea ca toți din casă să trăiască în spiritul dragostei de Dumnezeu, și toți din casă îi respectau cuvântul și îl împlineau”. 
Înainte vreme, toți ai casei mergeau la Biserică și participau la Sfânta și Dumnezeiasca Liturghie.
Exista obiceiul frumos ca înainte de a merge la Biserică să-și ceară iertare unul de la altul, pentru supărările din timpul săptămânii. 
Pe vremuri erau și familii care nu respectau cuvântul lui Dumnezeu, iar acestea aveau parte de multă suferință, ca și astăzi. „Acum, în zilele noastre, nimeni nu mai vrea să facă ascultare. Și dezordinea aceasta ei o numesc emancipare”. 
Toți cei care au nesocotit poruncile Domnului – începând de la Lucifer și Adam, au pierdut dragostea, bucuria, pacea și Raiul.
 „Încălcând poruncile drepte date de Dumnezeu, aducem iadul în viața noastră. 
Adică soția face ce vrea, copiii nu ascultă de părinți și nu-i respectă, tinerii nu-i venerează pe cei bătrâni, nimeni nu mai ascultă de Dumnezeu. 
Toate acestea nu pot aduce pace într-o familie și în societate”. Sfântul Apostol Pavel le îndeamnă pe femei să se supună bărbaților lor, iar bărbaților le spune să iubească pe femeile lor și să nu fie aspri cu ele. 
Copiilor le cere ascultarea de părinți întru toate, ca un lucru care este bine-plăcut Domnului. „Deci poruncile lui Dumnezeu trebuiesc împlinite în toate momentele și în toate locurile vieții noastre, la serviciu, pe stradă, în familie”.

Dragostea

din toate scrierile Sfinților Părinți, daca le citesti , ramâi cu un singur lucru , #dragostea . Daca nu ai dragoste ( și aici mă refer la cea de aproapele ) , pur și simplu nu ai nimic.
Ești gol !
Poți să fii interesant, să știi să vorbești, sa mergi la biserica , sa ai părinte , sa mergi in pelerinaje , sa fii frumos , charismatic, vesel , glumeț , sa ai mașina , restaurant, gradină, pisică sau cătel, casă la munte, sau chiar sărac să fii, s.a.m.d....dar dacă îți lipsește inima răbdătoare și jertfelnică, ...nu ai nimic , ești praf in vânt !
Mă uitam la dragostea unui părinte fata de un copil, cum este ea , adică ce caracteristici are , si cum se manifestă..
Este răbdătoare , jertfelnică , bucuroasă, grijulie, protectoare, plină de bunătate, de afecțiune , acoperitoare de greșeli , lină, plină de pace , echilibrată, blăndă, nerăsplătitoare de rău, veșnică , dar mai ales plină de lacrimi și rugăciuni, atunci când duci copilul , înaintea Celui PreaÎnalt. Și ceri milă !
Cam așa , în mare spus, au Sfinții inima, fata de oameni , egal în aceeași măsură fata de toți, fără schimbări , sau nestatornicie.
În societatea de azi , răbdarea neputințelor celor din jur , tăcerea în privința defectelor și a greșelilor , afecțiunea fata de oamenii urâți, căzuți, și chiar răi , te propulsează in a fi un prost cu acte, in ochii ei. 
Daca nu bârfești , nu judeci, nu faci rău după ce ai primit rău, nu îl mesteci pe cel de lângă tine , la o clătită, devii marginalizat cu o eticheta de om care se vrea virtuos și în cel mai frumos caz , ești luat în răs la propriu.
Toate acestea binențeles nu sunt noi. Sunt comportamente vechi , moștenite din tată în fiu, dar azi cu un mai puțin Dumnezeu în suflete. 
Deci până la urmă dragostea se dobăndeste, ideea e dacă se vrea sau nu ! 
Din păcate , foarte puțini vor acest lucru , și ascultă și se lupta, și se ridică și iar se luptă.
Foarte puțini ! 
Cred că toți atătia vor și avea parte de Dumnezeu , Care le va dărui lor , acestei turme mici, Împărăția Cercurilor.

Mersul vietii contemporane

mersul vieții contemporane, individualistă , și flămândă de apariții umane , născătoare de egoism și fericire deșartă .. trecerea umanității pe langă Dumnezeu, mereu absorbita de otrăvitorul "eu"...de aici urcușul rapid spre deznădejde.
Iar urcușul rapid spre deznădejde , in majoritatea situațiilor dezvoltă un psihic problematic.
Starea de apatie, de deznădejde , mai degrabă, care se naște din realitatea că un om este vrednic de iad și dacă nu face ce trebuie nu se poate mântui , arata o tulburare mentală nefirească , un psihic bolnav. De ce ?
Pentru că nu a fost cunoscută pocăința.
Doar un psihic sănătos spune Sfântul Sofronie Saharov poate să țină mintea în iad și să nu deznădăjduiască.
Cum se poate să trăiești iadul realității că acolo vei ajunge și să fii încrezător cu toată ființa că nu te va lăsa Dumnezeu ?!
Se poate datorită pocăintei !
Ea este darul cel de mare preț care se dă oricui cere și vrea schimbarea vieții lumesti intr-una duhovniceasca.
Căci bucurie mare se face in Cer pentru un singur păcătos care se întoarce...