Așa am crescut, cu dragostea asta mai mare față de cărți decât orice alte preocupări adolescentine.
M-au împlinit sufletește întotdeauna, și mai ales, m-au odihnit.
Țin minte că le mestecam pe rupte, cu o intensitate greu de transpus în cuvinte. ' Enigma Otiliei ' am citit-o in 5 ore , nu pentru că eram într-o concurență si trebuia să o termin repede, ci doar așa de mare îmi era setea de a citi.
Pe la 27 de ani când m-am reîntors la Hristos, le-am descoperit pe cele duhovnicești .
Pot spune cu mâna pe inimă că am rupt librăriile , și într-adevăr sub mana părintelui meu, am excelat in dragostea de literatură duhovnicească, ale scrierilor Sfinților Părinți care mi-au fost și îmi vor rămâne "piatra cea tare din capul unghiului", parte esențială a vieții mele duhovnicești.
Acum construiesc cu fetița mea spre aceste comori de neestimat.
Nu știu dacă vor avea același rol în viața ei, dar în străduința mea susținută de Dumnezeu , nadajduiesc că vor rodi cu folos pentru întreaga viață.
Ce esențiale sunt cărțile ! Nici nu realizam câtă amploare pozitivă au asupra sufletului nostru și mai ales al unui copil.
De aceea cred că și desăvârșirea mamei ca mamă în fața lui Dumnezeu ajunge sa fie completă și datorită cărților din viața copilului ei.
Dar mai ales a celor duhovnicești , prin care Cuvântul își face loc în inimile lor tinere și neprihănite, căci nu exista inimi mai frumoase decât cele cu Dumnezeu înlăuntrul lor.
